Acel ceva care nu indraznesc sa-l spun...
Fiindca stiu ca vei da un raspuns care o sa doara...
Chiar daca speranta mea inca n-o sa moara.
M-ai ranit destul cand spuneai acele lucruri...Acele lucruri care includeau ura ta...pentru mine...
Lucruri simple care ma dureau si inca razbat, line,
In sufletul meu gol de suferinta si lacrimi,
Si de dorul pentru tine...nu intelegi...
Nu ma inteleg nici eu...de ce nu pot sa te uit??
Fiindca te iubesc...poate..sau chiar fiindca m-ai uimit
Prin simplul fapt ca esti unic si...esti tu!
Dar, acum doar iti bati joc...stiind ca te plac,
Ma tratezi ca pe un caine abandonat...nu mai stiu ce sa mai fac.
Simt singuratatea cum se raspandeste in inima-mi...
Precum si durerea prin care trece sufletu-mi....
O durere obscura si grea, care nu o pot indeparta...
Ma strapunge in cele mai sensibile locuri, fara a constientiza.
Indiferenta ta ma smulge din realitate intr-un cosmar...
Unul din care nu voi iesi niciodata....desi e foarte amar.
Nu pot sa ma obisnuiesc cu gandul ca s-a terminat
Chiar daca totul....absolut totul...s-a daramat.
Nu m-ai iubit niciodata...chiar stiu...si ma macin
Ca doar ti-ai pus norocul la incercare si ti-ai batut joc...
Nu-ti pas de mine...poate chiar nu ma suportai...ma urai si inca ma urasti!
* Deodata tresar din pat speriata...dar in acelasi timp fericita.
Iau telefonul cu obsesie...il sun...raspunde cu vocea lui normala...
Credeam ca doar am visat...ca a fost un cosmar...
Dar cand i-am auzit vocea care spunea ca "S-a terminat"
Mi-am dat seama imediat ca defapt nu era un vis...era realitate.
O realitate grea si molipsitoare...din care nu poti iesi. *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu